Dragă jurnalule,
Nu am putut să-ţi mai scriu. Mi-a fost teamă să nu mă vădă cineva. Acum stau sub pătură şi scriu cât de repede pot. M-am săturat de acest chin. Vreau să fiu liberă ca un fulg de nea. Vreau să-l văd iar pe persoana cu care aş vrea să fiu pentru totdeauna. Dar nu pot. A plecat. A plecat în altă lume şi în fiecare noapte mă roagă să-l urmez. Îmi este frică să o fac. Dar trebuie. Fata închise micul jurnal şi-l puse sub scândura de sub patul ei. Se duse tip til în bucătărie luă un cuţitaş şi se întoarse în cameră. Se aşeză pe marginea patului şi pentru un moment a stat şi sa gândit. Dar în clipa următoare îşi tăie venele de la mână. Sângele a început să curgă, mai întăi un fir mic şi roşu . Ana îşi scoase iar jurnalul şi işi lăsă sângele să curgă pe foaia ingălbenită.
Fata murii , asta dorindu-şi de foarte mult timp. Jurnalul fetei era inundat de sângele ei , acesta fiind ca o ultimă amintire.
Ce triiiiist! De ce nu i'ai dat un final fericit?! Daca stau sa ma gandesc eu bine, s-ar putea sa fie fericit. Dar de ce nu i-ai dat un final trist atunci?! Persoana aia plecata in alta lume e egoista. A luat-o cu el. De ce? Daca iubeste trebuia sa o lase sa traiasca in continuare si sa iueasca pe altcineva. Ce pacat... :(
RăspundețiȘtergere