Jurnalul unei fete uitate (Part.1)

Joi,25 octombrie 2000

Dragă jurnalule,

                Îmi este frică să-ţi mai scriu. Stau acum cu o lumânare aprinsă şi mă gândesc. Mă gandesc la el. Stau şi ascult fiecare mişcare pe care o face micul stilou pe paginile tale.

                Îmi este frică să mai respir. Pur şi simplu mi-e frică. Îmi aduc aminte de nopţile acelea ploioase în care mergeam alturi de el  şi săream in bălţile făcute de ploaie. Mi-e dor. Mi-e dor de atigerile degetelor lui pe pielea mea rece ca roua dimineţii. Mi-e dor de jocul mâinilor în părul lui negru  şi de serile in care stăteam si admiram apusul  în covorul de frunze ruginii .

                Mi- e dor .......Aud paşii mamei trebuie să –mi i-au rămas bun şi îţi promit că îţi scriu la noapte.