De-aş putea uita

 
  

Of…de-aş putea uita cum ai intrat in mintea mea. Cum ţi-am dat un mare colţ in inima mea. Dar tu mi-ai spus că nu ai putea să mă iubeşti. Mi-ai spus ,,NU, nu pot”.

Tu nu ştii că îmi răneşti sufletul. Că îmi curg cristale de margăritare din ochii ce te-au văzut zâmbind. Acum stau întins în pat şi mă gândesc cum ar fi fost dacă ai fi spus un mic ,,DA”.

Of…de-aş uita faţa ta zâmbitoare, râsul tau din colţul gurii si multe alte chestii de care mă ataşasem.

DE CE OMUL NU POATE UITA? asta stau şi mă întreb.

De ce nu avem un buton , un buton de resetare. Un ţâc şi aş uita.

OF… să ştii că nu te voi uita curând, nu te voi scoate repede din inimă. O să vină şi acea zi, dar până atunci trebuie să stau şi să regret.