Pentru ultima data

       Noapte pusese deja stapânire pe micul oraş din Franţa. Pe strazile pustii nu mai trecea aproape nimeni. Rar vedeai câte o lumină aprinsă în casele ce păreau a fi scoase din poveştile cu zâne. Jacob stătea la barul celui mai renumit restaurant: Chateau de Bagnols, trăgând din ţigara ce mai avea puţin şi îl ardea la degete.
       Lânga el se aşeză o tânără franţuzoaică ce avea un par negru, purta o bluză largă si nişte blugi negri şi tociţi.
      -Bună seara străine! Ce te aduce prin aceste zone ale Franţei? îl întreba fata fără pic de ezitare. Jacob rămăsese mut când văzu tupeul pe care îl avea tânăra domnişoară.
       -Sunt intr-o scurtă vizită la mătuşă mea Judith. O cunoşti?
       -Da. Fata uitându-se in ochii tânarului ce erau de un verde aprins si îi şoptesti: am nevoie de ajutorul tău!
       -De ajutorul meu? Eşti sigură că de mine ai nevoie?
Fata îl luă de mână, după ce plătii barmanului şi îl duse pe tânarul Jacob în parcarea restaurantului.
       -Acum ma poti ajuta, spuse frumoasa domnişoara cu un mic ofta.
       -Cum? Aici?
      -Simplu, răspunse tânăra şi scoase un mic pistol. Jacob încremeni cand văzu că acel obiect argintiu era îndreptat spre el. Fata apăsa pe trăgaci, dar Jacob fiind speriat nu putu să se mişte şi căzu jos ca o piatră.
      -Am uitat să ma prezint ,râse fiinţa aceea incântătoare ce tocmai îl împuşcă. Mă cheamă Mona, şi plecă, trăgându-si gluca peste cap.Jacob rămăsese in balta de sânge, fără ca nimeni să se apropie de el.

     -De ce am avut mereu încredere în străini? Acestea fiind singurele lui cuvinte şi murii cu un oftat adânc.